"Marele Gatsby" - Scott Fitzgerald

"Ori de câte ori ai poftdă să critici pe cineva, pune seama că nu toți oamenii au avut avantajele de care te-ai bucurat tu."

"Cine nu judecă și nu condamnă lasă loc unor speranțe nelimitate."

"Viața pare că promite mult mai mult când o privești de la o singură fereastră."

"E adevărat că am fost întotdeauna intimidat de oricine lasă să se înțeleagă că are o desăvârșită încredere în sine, și asemenea manifestări își câștigă din partea mea un omagiu plin de uimire."

"Orice om e convins că posedă cel puțin una din toate virtiuțile esențiale, și după părerea mea aceea pe care o avem eu era următoarea: sunt unul dintre puținii oameni onești pe care i-am cunoscut în viață."

"... m-am zbătut într-un fel de febră, între o realitate grotică și niște vise vizare, înspăimântătoare."

"Trebuie să învățăm să ne dovedim prietenia pentru cineva câtă vreme este în viață..."

"...probabil că în fiecare dintre noi există o lipsă, o deficiență care ne este comună și care, fără să ne dăm seama, ne-a împiedicat să ne adaptăm viața din timpurile de răsărit."

"Visul rămâne mereu cu mult în urmă, undeva departe în întunecimea imensă de dincolo de oraș, unde câmpiile necunoscute ale acestei țări nesfârșite se întindeau sub cerul nopții."

"Un diamant mare cât Hotelul Ritz" Scott Fitzgerald

"Nu putem admite ca un lucru inevitabil, ca moartea, să ne împiedice de a ne bucura de viaţă cât timp o avem."

"-A fost un vis, spuse John domol. Tinereţea fiecăruia e un vis, o formă de nebunie chimică.

-Atunci, e plăcut e să fii nebun!"

"În orice caz, să ne iubi, un timp, un an doi, tu şi cu mine. Asta-i o formă de beţie divină pe care o încercăm cu toţii. Nu există decât diamante pe lume, diamante şi poate meschinul har de a suporta deziluzia. Ei bine, îl am pe acesta din urmă şi n-am să realizez nimic de pe urma lui..."

"Mare păcat a făcut acela care a inventat starea de conştiinţă. Hai s-o pierdem pentru câteva ore..."