"SUNTEM FURTUNI" - Andrei Roşca

Toată viaţa ne străduim să micşorăm distanţa dintre ceea ce suntem şi ceea ce văd în noi oamenii care ne iubesc. Octavian Paler

E remarcabil cât de mult îţi poate fi influienţată viaţa de doar câteva persoane. Simpla lor prezenţă în apropierea ta te poate duce de la o potenţială mediocritate la o probabilă excelenţă, în doar câţiva ani. Mă întreb uneori, când îmi amintesc, câţi dintr noi am mai fi ceea ce suntem azi dacă două, trei, sau patru persoane nu ar fi existat, ori ar fi un pic mai altfel decât suntem.

Iar unii dintre noi, oamenii care au declanşat în noi acea furtună atât de necesară strălucirii, nici măcar nu vor şti vreodată cât de mult din ceea ce suntem le datorăm. Poate că nici nu şi-au propus să facă asta. Tot ce au avut de făcut a fost să vadă în noi o strălucire pe care noi simţeam că nu o avem.

Mi se pare din ce în ce mai pertinentă o obesrvaţie pe care Octavian Paler a făcut-o într-una dintre cărţile lui, poate că din joacă, aşa cum obişnuiesc scriitorii să facă uneori; sau poate că nu. Toată viaţa ne străduim să micşărăm distanţa dintre ceea ce suntem şi ceea ce văd în noi oamenii care ne iubesc. Şi cu cât distanţa este mai mare, cu atât ne vom transforma mai mult în oameni.

Sigur că distanţa, a fi Om, e una către care merită să te îndrepţi zâmbind. Însă în drumul către acea destinaţie în noi se dezlănţuie o furtună ce dictează mentalităţi, pasiuni, intensitatea cu care simţim ceea ce ni se întâmplă şi, în general, lucrurile pe care le asociem cel mai mult cu ideea de a trăi.