Motto: “Prieteni, miraţi-vă-n grabă
cât încă zăpada e albă”.
Plouă
Şi umbrela mea
E în alt troleibuz.
Unul îşi uită umbrela.
Altul mănuşile. Celălalt
Uşa deschisă. Celălalt
Crivăţul deschis.
Unuia, de la etajul de sus,
Îi curge uncropul pe cap.
Altuia necurăţenia.
În magazinul de mărfuri
O domnişoară îşi uită norocul
Învelit în hârtie de staniol.
Un chirurg uită foarfecul
În abdomenul meu.
Nişte constructori
Uită neterminat drumul.
Un vânzător
Uită să ne întoarcă restul.
Ecoul uită cum să răspundă,
Spune: hau-hau în loc de hei-hei!
O minciună uită de unde vine
Şi zice că vine din rai.
Ghicitoarea uită răspunsul,
Nebunul ce-a întrebat.
Unul îşi uită bucăţica în gură,
Altul gura în bucăţică.
Cineva are carte
Şi uită că are şi parte.
Un poet uită-a se naşte,
Un călău uită să piară.
Plouă
Şi umbrela mea
E în alt troleibuz.
O inimă tânără uită să bată
Un bocanc
Uită să-şi mute pintenii
Din palma frunzei căzute.
Unul se culcă
Cu pieptul pustiu
Uitându-şi cerul afară.
Altul apucă de paloş cu mâna,
De-al lui ascuţiş,
Uitând că-i gol.
Unul uită începutul cântecului.
Altul nişte cuvinte.Altul
Mama îşi uită.
Plouă
Şi umbrela mea
E în alt troleibuz.
Unul îşi uită ochii pe altul.
Altul urechea sub uşă.
Unul uită unde se duce. Altul
De unde vine.
Gura uită de inimă,
Ideea – de cel care o a născut.
Unul uită pe inima Hiroshimei
O bombă atomică.
Altul uită să iasă din peşteră.
Se uită o făgăduinţă.
Un jurământ.
O convenţie.
Nişte flori
Uită să mai răsară.
Nişte păsări să mai revină.
Nişte izvoare uită să curgă.
Încotro, globule,
Atât de grăbit,
Încotro atât de distant?!
Taina care mă apără; Chişinău; Literatura artistică; 1983
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu