„Confundată multă vreme cu pedagogia, sociologia, demagogia, - estetica a fost și continuă încă să fie punctul nostru cel mai nevralgic. Dezordinea, buimacă, ea își asumă rolul unui ventilator de confuzii în capul artiștilor și cititorilor. De aici ierarhizările arbitrare: Neculuță era, ieri, mai mare decât Eminescu, Maiorescu, mai mic decât Ionescu Raicu Rion. Principiile de estetică erau decretate în bloc estetizante, rod al unor minți burgheze. Critici improvizați inventau, ad-hoc, altele. S-au dat soluții pentru capodopere, tot felul de scheme pentru complexitatea vieții, cu atât mai obligatorii cu cât erau mai dogmatice.[...] Nici nu-i de mirare că arta și-a pierdut în acest mod din prestigiul ei. A avea talent se pare că nu mai înseamnă iarăși nimic.
Poezia a ajuns un fel de Garibaldi cu prea mulți volintiri.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu