Am venit aici să stau cu tine
în cristalul iernii - ca-n vitralii
vechi perechi de regi lângă regine,
Numărat-am arborii, egalii,
pân’ la casa ta … Era zăpadă
falnică, vrăjită, ca-n baladă.
Şi-am bătut în poartă. Lemnul – rece.
Peste tot, Absenţa, ca o nouă
şi totală iarnă.
Mândrul rege- nicăieri…
Cu mâinile-amândouă
am luat zăpadă şi-am băut
locul alb pe unde n-ai trecut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu