Student la Litere Blog

http://studentlalitere.wordpress.com

"Parfumul" - Patrick Süskind (citate)

"Spiritul ce domneşte în toate duce la pierzanie. "

"Nenorocirea îi vine omului de la faptul că nu-şi află locul şi nu petrece liniştit în odaia sa, cum i-ar sta bine."

"Parfumul trăieşte în timp, are tinereţea, maturitatea şi bătrâneţea sa. Şi numai când înmiresmează plăcut la toate cele trei diferite vârste poate fi socotit izbutit."

"...ajungerea la cunoaştere a fost rezultatul cu greu dobândit al unui lung lanţ de încercări dezamăgitoare."

"Superior era cel ce ghicea intenţiile concurenţei."

"O forţă cu mult mai mare decât cea a aurului, a torţei şi chiar a morţii: irezistibila capacitate de a inspira oamenilor iubire."

"Marele Gatsby" - Scott Fitzgerald

"Ori de câte ori ai poftdă să critici pe cineva, pune seama că nu toți oamenii au avut avantajele de care te-ai bucurat tu."

"Cine nu judecă și nu condamnă lasă loc unor speranțe nelimitate."

"Viața pare că promite mult mai mult când o privești de la o singură fereastră."

"E adevărat că am fost întotdeauna intimidat de oricine lasă să se înțeleagă că are o desăvârșită încredere în sine, și asemenea manifestări își câștigă din partea mea un omagiu plin de uimire."

"Orice om e convins că posedă cel puțin una din toate virtiuțile esențiale, și după părerea mea aceea pe care o avem eu era următoarea: sunt unul dintre puținii oameni onești pe care i-am cunoscut în viață."

"... m-am zbătut într-un fel de febră, între o realitate grotică și niște vise vizare, înspăimântătoare."

"Trebuie să învățăm să ne dovedim prietenia pentru cineva câtă vreme este în viață..."

"...probabil că în fiecare dintre noi există o lipsă, o deficiență care ne este comună și care, fără să ne dăm seama, ne-a împiedicat să ne adaptăm viața din timpurile de răsărit."

"Visul rămâne mereu cu mult în urmă, undeva departe în întunecimea imensă de dincolo de oraș, unde câmpiile necunoscute ale acestei țări nesfârșite se întindeau sub cerul nopții."

"Un diamant mare cât Hotelul Ritz" Scott Fitzgerald

"Nu putem admite ca un lucru inevitabil, ca moartea, să ne împiedice de a ne bucura de viaţă cât timp o avem."

"-A fost un vis, spuse John domol. Tinereţea fiecăruia e un vis, o formă de nebunie chimică.

-Atunci, e plăcut e să fii nebun!"

"În orice caz, să ne iubi, un timp, un an doi, tu şi cu mine. Asta-i o formă de beţie divină pe care o încercăm cu toţii. Nu există decât diamante pe lume, diamante şi poate meschinul har de a suporta deziluzia. Ei bine, îl am pe acesta din urmă şi n-am să realizez nimic de pe urma lui..."

"Mare păcat a făcut acela care a inventat starea de conştiinţă. Hai s-o pierdem pentru câteva ore..."

"Întâi Mai" - Scott Fitzgerald

"...simțea cum clocotul sângelui se descopune în nenumărate bătăi regulate, ca o picătură ce cade rar de pe un acoperiș."


"Dragostea e fragilă, dar poate că cioburile nu sunt pierdute, ca și vorbele care au fluturat pe buze și care ar fi putut fi rostite.[...]" 

"Despre omul frumos" - Dan Puric

"A vorbi despre Omul Frumos în contextul în care trăim, într-o lume mutilată, a omului urât, într-o lume schilodită, într-o lume confuză, pe care, iată, o gustăm din plin, ce provocare extraordinară! Lumea de azi se găseşte într-un continuu proces de urâţire. În noul imperiu al urâtului, frumosul este doar o amintire, care abia mai murmură sub marşul triumfal al unei lumi schilodite, aflată în plină ofensivă. Omul Frumos este ultimul strigăt de salvare, este ultima redută a umanităţii, în lupta cu oceanul de neomenesc care vine. Omul Frumos este ultimul suspin hristic pentru o lume aflată în cădere definitivă.

De fapt, lucrul cel mai important, în epoca pe care o trăim, este să avem capacitatea să recunoaştem Omul Frumos. Omul Frumos nu mai este la modă. La moda este omul util, la modă este omul eficient" 

"Aveam un naş, Dan Gabrielescu. Aparţinea marii familii de boieri Gabrielescu: bunicul lui făcuse parte din „Junimea”, alături de Titu Maiorescu. Comuniştii îl sărăciseră cu totul, nu-l lăsaseră să-şi profeseze meseria de avocat, şi-atunci, din disperare, se apucase să predea matematica. Sărăcia îl încolţise din toate părţile şi se transformase în boală. Fusese constrâns să-şi opereze un plămân. Raportul sau cu propria-i respiraţie, deci cu viaţa, era gradat în fiecare zi: avea un singur plămân. Boala îi vulnerabilizase şi mai mult fiinţa sensibilă şi, cu toate astea, nu uita să trăiască zilnic frumosul. Într-o zi, când aveam vreo opt ani, m-a întrebat: „Ai citit Don Quijote?”. Nu, am răspuns eu. „Cum, tu nu ştii de Don Quijote?”. Nu, am răspuns eu, simţindu-mă din ce în ce mai vinovat. „Păi, atunci, ce fel de viata o sa duci?”, mi-a răspuns naşul. „Cum ai să ştii ce e iubirea?”

Peste câteva zile, primeam cartea „Don Quijote”, din partea lui. Am citit-o speriat şi evident că n-am înţeles nimic; dar de-atunci am reţinut, din privirea lui, obligaţia fiecărei fiinţe umane de a cunoaşte povestea lui Don Quijote. Naşul meu dădea vieţii un sens către frumos. Mă corectase.

Mai târziu, fiind în liceu şi venind acasă, m-a întrebat:

- Ce-ai învăţat astăzi?

- Despre un poet stupid.

- Cum îl cheamă?, m-a întrebat.

- Lucian Blaga, am răspuns.

- Şi de ce e stupid, mă?, m-a întrebat din nou naşul meu.

- Păi, uite, domnule, ce versuri scrie: „Caut,/ nu ştiu ce caut./ Caut lumina de ieri,/ trecutul apus”. Naşul meu a tăcut, după care s-a uitat la mine şi mi-a spus:

- Şi tu zici că omul ăsta este stupid? Păi, hai să vedem ce caută!

Apoi, am primit cea mai frumoasă lecţie despre memorie şi nostalgia amintirii. În trei săptămâni terminam de citit „Trilogia valorilor” şi „Trilogia culturii”. Ţin minte şi acum, nişte cărţi vechi, editate de Fundaţiile Regale. Începusem să găsesc lumina de ieri, trecutul apus. De-atuncea ştiu că memoria unor lucruri măreţe poate să înfrumuseţeze un prezent meschin. De-atunci am ştiut că memoria frumosului este izbăvitoare şi că este un dar hristic."

Semnificaţia schimbărilor...

Semnificaţia schimbărilor materiale şi spirituale cărora ne simţim uneori supuşi, nu ne apare foarte limpede în momentul când acestea se petrec. Percepem un şoc, avem conştiinţa pericolului şi apoi în aparenţă, recădem în vechile noastre obiceiuri - dar schimbarerea a avut loc. Niciodată, aici sau altundeva, nu vom mai fi aceeaşi.

Fragment din romanul lui Theodore Dreiser - Jennie Gerhardt